absolut genial!!!

umbre.

umbrele noastre fac gesturi disperate, de-a dreptul sinucigase.
isi smulg bratele, ochii capetele
isi infig unghile in pielea lor delicata astfel incat sa ii provoace
rani sangerande.
apoi umbrele isi sapa mormantul,
isi ingroapa cadavrele si asta doar pentru ca
insensibilitatea noastra atinge cote maxime.

spatele şi coapsele tale, strang un fel de cenuşa in ele ,din care se nasc zilnic păsari superbe pe care iar tu cu palmele tale delicate le inveţi să zboare.

te iubesc pe zi ce trece tot mai convulsiv , dragostea ce ti-o port e o dragoste care poarta la piept un fel de sfoara si care e gata sa se arunce de pe un pod.

avem degetele tocite din cauza intunericului acru din cauza intunericului ce ne domnină mainile. noaptea ne povesteste experiente amuzante iar noi ne afişam pe chipuri nişte zambete latente.

ele se hrănesc cu corpul nostru , ne rod feţele pana la os şi noi radem ca nişte nebuni.

o femeie frumoasa imi dadea sa beau lapte iar eu o răsplăteam facand-o sa plangă de fiecare data cand se apropia de mine. in fiecare zi eu dormeam in ea cu neruşinare.

poftim , ia bratele mele
si foloseste-le cat mai bine.
ele se vor sinucide cu mult tragism
la un moment dat
dar nu le acorda atata atentie.
adeseori incep sa planga
sa se vaite , apoi vor creste imediat la loc.

bratele tale fascinante iti vor alerga mai tarziu
pe siub piele,
vei vedea





m-am trezit goala cu buzele desprinse de mine, aruncate undeva pe jos, calcate in picioare. imi atingeam cu degetele gura inexistenta. disperata mi-am dat seama ca oamenii care nu au buze nu pot iubi.

zambetul tau nu incape in tine de atata lumina


fericirea e o boala incurabila si al dracului de nedefinita


ceata inspirata de fluturi nu e aceasi cu ceata expirata de felinele cu aripi si fara gheare


nici d-zeu numai crede in el. sau in ea.

ma ascund de tine zilnic
imi e frica de ochii tai si
in consecinta ii tin pe ai mei ca pe un scut
iti tin palmele la departare
trupul meu parca nu vrea sa il mangaie pe al tau

gurile noastre se innoada frumos totusi
si apoi eu iti cresc niste palme din piept
-de frica mea sa nici nu vorbim-
care ma invaluie si ma devoreaza putin cate putin.

de ce existam?
vreau raspunsuri frivole metafizice superbe. reale ireale. de care vreti voi.
voi de ce existati?
eu exist ca sa beau vin
sa scriu prostii pe care altii le citesc
etc

draga M.

ma bucur sa te revad pe undele literelor si a cailor noastre inerente de a comunica in vreun fel sau altul. astazi mi-am dat seama ca tu semeni cu scrisul tau. si el seamana cu tine. si tot asa. iar cuvintele tale isi pierd sensul cand tu le stai fata in fata ca atunci in seara aceea...

tot astazi -ce coincidenta- m-am trezit destul de tarziu dar stiu ca nu are nicio importanta. mai tot timpul ma trezesc cu urme de sange pe mine , degetele mele cauta un fel de scapare din cearceaful ala care le tinea cumva in el.

mainile mele incep sa imbatraneasca rapid iar acest lucru se datoreaza faptului ca sufletul imi e sculptat intr-un mod bizar chiar in vene.

mainile mele lacrimeaza periodic , sa stii, nu-i nimic de care sa imi fie rusine.

iar tu mi-ai explicat odata ca plansul lor subit iti apartine tie. atunci cand tu esti trist palemele mele plang a sange.

iar cand tu esti fericit palmele mele devin brusc elegante si surad tacticos.

uneori din degetele mele curge o ceata cat se poate de alba. atunci cu tine chiar ca nu e de vorbit.

ma asteapta Victoria. parca ti-am mai povestit de ea.

trebuie sa (se) nasca pe veranda.

cu bine

S